8. новембар 2016.

IZVOD IZ VLAŠKOG REČNIKA PAUNA DURLIĆA

(2740) salbă /сaлбă/ (rom. salbă) ниска  [imenica]

salbă (mn. salbĭe) [akc. salbă] (i. ž.) — niska, traka sa dukatima ◊ salbă ĭe o şļingă fakută ďe pliş, pe kare feťiļi vrodata a dus galbińi la gît — salba je jedna plišana traka, na kojoj su devojke nekada nosile dukate oko vrata [Kmp.]
Etimologija: Lat. subalba
Grupa reči: Ukrašavanje, ulepšavanje, boje i nakit
Reč zapisao: V. Trailović Mesto: Prahovo Opština: Negotin
Područje: 02 Carani (Kmpeni)

IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE



SÁLBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau din mai multe şiraguri de monede, medalii, pietre preţioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poţi scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunzele opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui şi cu fructele capsule roşii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conţine gutapercă în scoarţa rădăcinilor (Evonymus verrucosa). — Lat. subalba. Sursa: DEX09 (2009)

Link : salbă



Klikni na sliku za povećanje!
O fată mare ďin Praova, ku salbă la gît. — Devojka iz Prahova sa niskom dukata oko vrata. Iz porodičnog albuma Zorice Trailović, Prahovo 1971. godine

Нема коментара:

Архива чланака